Zei şi agonie

ANA BRATU, CLASA A IX-A C, LICEUL TEORETIC „NICOLAE BĂLCESCU“

Dragul meu, hai să bem amândoi

În fiecare dimineaţă,

Din cafeaua acelor zei pierduţi

Şi să-i căutăm în agonie

Prin pământul care şi-a lăsat miros

Pe buzele tale reci

Şi să-i facem să ne spună

Despre chitara ta care ucide,

Iar după ce vom scurma pământul până la sânge

Şi vom descoperi altarul în ruine,

Te voi mângâia uşor pe frunte

Cu acelaşi pământ şi sânge,

În loc de mir pentru chitara ta.

Şi voi urla spre răsărit

Cu un suflet euforic:

- Cafeaua, cafeaua e divină,

Ea e mirul meu, în ea sunt zeii noştri,

Pentru ea ucid chitarele!